Coman

Sat aşezat intre dealurile din dreapta Bistriţei, în bazinul hidrografic al afluenţilor Tazlăului Mare, la 26 km depărtare de oraşul Bacău. Până la ultima împărţire administrativă a teritoriului, satul s-a numit Găidar.

În trecut Coman şi Găidar erau două aşezări deosebite. Numele satului Coman ar putea avea rezonanţă cumană ca şi Comăneşti. Găidar ' ungureşte "godor" ' groapă, sat aşezat pe dealul Căcăreaza şi pe pârâul Sărăţiiş satul este locuit numai de catolici, biserica fiind construită în anul 1879.

Aşezările au fost unite de noua împarţire administrativă sub numele de Coman.

Catolicii din Coman sunt aşezaţi aici pentru lucru şi provin din centrele catolice vecine, fiind semnalaţi, pentru prima dată, în statisticile catolice de Schematismul Misiunii 1850, sub forma Koman şi Gajdari, având cifre statistice pentru fiecare aşezare, separat. Localităţile au fost menţionate mereu separat în toate statisticile, cu precizarea că numărul catolicilor din Coman era mai mic decât al celor din Găidar.

Biserica actuală a fost construită din paiantă în anul 1928.

La Coman s-a deschis centru parohial în anul 1968, prin dezmembrare de la parohia Luizi Călugăra.